Numai cei pregătiţi şi vrednici, căci aşa ne învaţă Sfântul Apostol Pavel: „Să se cerceteze omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar; căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind Trupul Domnului” (1 Co 11, 28-29). La fel ne învaţă şi Sfinţii Părinţi[1]. În general, sunt opriţi de la împărtăşire cei vinovaţi de păcate grele (lepădare de credinţă, ucideri, desfrânare, curvii, furturi şi hoţii, cămătării[2], cei ce umblă cu farmece sau vrăji şi descântece după cum scrie în Molitfelnic la Învăţătura pentru canoanele de spovedanie, şi aceia pe care îi va găsi nevrednici duhovnicul[3]. Dar chiar cei curaţi şi vrednici nu se pot împărtăşi fără pregătirea trebuincioasă.
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilia la epist. către Efes; Sfântul Anastasie, Patriarhul Antiohiei (LaNic. Milaş, Canoanele..., II, 2, pp.261-263). Comp. şi Molitfele din Can. (Rânduiala Sfintei Împărtăşiri)
[2] Can. 32 al Sf. Nichifor Mărturisitorul (la Nic. Milaş, op. cit., vol. II, part. 2, p. 239).
[3] Vezi mai pe larg Liturghierul, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 2000.