Zis-a iarăşi [avva Mios] despre un oarecare bătrân că: „Era în Schit, dar era din robi şi dobândise foarte mare dreaptă socoteală, care venea în tot anul la Alexandria, aducând plată birului stăpânilor lui. Iar bătrânul a pus apă în lighean şi l-a adus ca să spele picioarele stăpânilor. Iar el zicea către dânsul: «Nu, părinte, nu ne îngreuia pe noi». El le-a răspuns... mai mult

Dumnezeu i-a făcut pe îngeri din nimic^[1]. I-a fost de ajuns să voiască, pentru a-i aduce la lumină^[2]. El i-a făcut din bunătatea Sa.

Dacă vreunul dintre cei ce practică asceza, fără nevoie trupească, ar dispreţui şi ar dezlega posturile cele transmise îndeobşte şi care se păzesc de Biserică, având acela şi mintea întreagă, să fie anatema.